Dovada creatiei


		Dovada creatiei	- Discreditarea evolutiei

Esti aici: Creatie >> Dovada creatiei

Dovada creatiei Marea dezbatere a originilor
Dovada creatiei este cautata de creationisti pentru a discredita evolutia si nu pentru a valida creatia speciala.

Toate partile sunt de acord ca exista doar doua solutii posibile la enigma originilor. Fie Cineva a creat lumea, fie lumea s-a facut singura. A treia optiune, ca lumea este eterna si fara origine, contrazice legile naturale - precum cea a termodinamicii, si a fost dovedita a fi falsa cu certitudine matematica in secolul XX. Deoarece universul este evident complex si aparent bine facut, stiintific ar trebuie sa existe implicit si un Creator. In toate lucrurile pe care le observam astazi, conceptul si design-ul sunt rezultatul unei Minti. Mai mult, legile naturale precum gravitatia, patratele inverse, cauza si efectul si termodinamica implica existenta unui Legiuitor.

In afara unui mecanism natural constrans de legea naturala, prin care intregul univers ar fi putut aparea si apoi sa se dezvolte printr-un proces aleatoriu, se considera ca un Creator trebuie sa fie implicit teoretic. Nu conteaza daca un om de stiinta are sau nu o problema in a accepta aceasta. Sir Arthur Conan Doyle a afirmat atat de elocvent in seriile Sherlock Holmes: Odata ce ai eliminat imposibilul, orice ramane, nu conteaza cat de improbabil, trebuie sa fie adevarul.

Dovada creatiei Cateva exemple scurte:
Lipsa fosilelor intermediare. Charles Darwin a scris: Uitandu-ne nu la un anumit timp, ci la toate timpurile, daca teoria mea este adevarata, varietatile intermediare nenumarate, care leaga laolalta toate speciile din acelasi grup, cu siguranta trebuiau sa existe si ele. Dar, daca dupa teoria aceasta, trebuiau sa existe nenumarate forme intermediare, de ce nu le gasim incrustate in numere fara numar in scoarta pamantului? (Originea speciilor, 1859). De cand si-a lansat Darwin teoria, oamenii de stiinta au cautat evidenta fosiselor care sa indice tranzitii organice trecute. Aproape 150 de ani mai tarziu, in arhiva fosilifera nu a fost gasita nicio dovada de tranzitie.

Lipsa mecanismului natural. Charles Darwin a propus in Originea Speciilor selectia naturala ca fiind mecanismul prin care un simplu organism unicelular original ar fi putut evolua treptat in toate speciile prezente astazi, atat vegetale, cat si animale. Darwin defineste evolutia ca descendenta cu modificari. Totusi, selectia naturala este cunoscuta ca un proces conservativ si nu ca un mijloc de dezvoltare a complexului din simplu. Mai tarziu, odata cu cresterea intelegerii noastre a geneticii, s-a considerat ca s-ar putea ca selectia naturala impreuna cu mutatia genetica au permis dezvoltarea tuturor speciilor dintr-un stramos comun. Totusi, acest lucru este controversat si ramane doar in teorie, din moment ce inca nu au fost observate mutatiile benefice. De fapt, oamenii de stiinta au observat pana acum doar mutatii daunatoare si descendente.

Limitele de timp. Atat creationistii, cat si evolutionistii sunt de acord ca daca totusi evolutia este posibila, este nevoie de o cantitate excesiva (daca nu infinita) de timp. In timpul secolului XX se credea ca evolutionistii dispuneau de tot timpul de care aveau nevoie. Daca pamantul parea vreodata prea tanar pentru ca anumite dezvoltari evolutioniste sa aiba loc, varsta era impinsa inapoi in manuale. In 1905 pamantul era declarat vechi de doua miliarde de ani. Prin 1970 s-a stabilit ca pamantul avea 3,5 miliarde de ani, iar prin 1990 pamantul a devenit 4,6 miliarde de ani. Totusi, adeptii pamantului tanar au identificat in ultimii ani destui cronometri ai pamantului tanar. Actualmente exista aproximativ de cinci ori mai multi cronometri naturali care indica spre un pamant tanar decat spre un pamant vechi. Fiecare descoperire este un factor limitator suplimentar care plaseaza o limita posibilei varste a pamantului. De exemplu, miscarea lunii, viteza de rotatie a pamantului, scaderea intensitatii campului magnetic, gradul de eroziune, influxul de substante chimice spre ocean, salinitatea oceanului, etc, toate limiteaza varsta posibila a pamantului. Fiecare factor limitator este distinct. Daca unul a fost contestat cu succes, ramane problema cu toate celelalte. Mai mult, exista factori limitatori care restrang varsta posibila a universului, precum galaxiile spirale care isi mentin structura spiralata in ciuda faptului ca centrele lor se rotesc mai repede decat marginile lor.

Modele inacceptabile ale originilor. Teoria Big Bang este sursa originilor acceptata printre majoritatea evolutionistilor si este predata in scolile noastre publice. Totusi, Big Bang-ul nu explica multe lucruri, inclusiv distributia neuniforma a materiei care rezulta in viduri si mormane sau miscarea retrograda care trebuie sa incalce legea conservarii momentului cinetic (angular momentum). Mai mult, Big Bang-ul nu se adreseaza intrebarii majore in discutie: de unde au aparut toate? Nu a explodat nimic? Cum a produs aceasta explozie ordinea cand fiecare explozie observata in istoria scrisa produce dezordine si dezastru?